Suporteri pe viață

0
95

Lipsa de interes a autoritatilor locale a transformat Stadionul “Viitorul”, mandria de odinioara a Scornicestiului, in loc de refugiu pentru saraci. In fostele camere, folosite pe vremuri de fotbalisti in perioada cantonamentelor, locuiesc acum 15 familii. Conditiile de trai sunt extreme. Camere de 2 pe 2, igrasie, WC-uri improvizate, fara caldura si fara apa curenta.

Scornicestiul nu s-a integrat in Uniunea Europeana. Si, cu cat te chinuiesti mai mult sa scurtezi zarea pentru a vedea UE, cu atat realizezi ca nu reprezinta decat o adevarata fata morgana pentru localnici. Ceausescu a devenit o banalitate. Chiar in satul sau. In schimb, visul montarii unei europubele la colt de strada, apa curenta pe cartela si traiul intr-o camaruta la stadion sunt lucrurile pentru care merita sa traiesti. Pe vremuri, Scornicestiul era un loc de vis. Locul in care s-a nascut primul tovaras al tarii se transformase in tinta ideala pentru pelerinajul discipolilor. Industria a inflorit, iar nivelul de trai al oamenilor de aici era mult peste cel al cetatenilor patriei. Vremurile s-au schimbat. La fel si Scornicestiul. Oamenii sunt tristi, strazile pustii. Totul pare decupat dintr-un peisaj in care blazarea este la ea acasa.

 

EPOCA DE AUR. La inceputul anilor ’80 a inceput constructia unui stadion. Intr-o localitate care, in prezent, numara circa 8.000 de suflete, Gheorghe Barbulescu, cumnatul lui Nicolae Ceausescu, a vrut sa aiba echipa de fotbal. Zis si facut. A construit o arena de 20.000 de locuri. Una moderna, realizata dupa modelul stadioanelor Albion. La 7 octombrie 1987, stadionul trebuia inaugurat oficial intr-un meci international. Unul amical. Romania urma sa intalneasca Grecia. Pana la urma, jocul s-a disputat la Bucuresti, pe Ghencea. “Aici trebuia sa se mute centrul national de juniori de la Mogosoaia“, ne explica mandru un om de-al locului. Pe la echipa de fotbal FC Olt, gloria de atunci a Scornicestiului, au trecut multe nume care au devenit celebre. Ii putem aminti pe Dorinel Munteanu, Stangaciu, Dan Petrescu si Piturca. Dupa 20 de ani, din constructia mareata a mai ramas doar un morman de beton. Spatiile, in care cu ani in urma reprezentantii de frunte ai partidului isi beau linistiti cafeaua si muscau cu pofta din friptura de la protocol, privind meciurile echipei FC Olt, au fost bombardate. Nu de artilerie, ci de mana celor care au furat totul. Fosta mandrie locala, singura arena care pe vremea comunismului beneficia de un sistem subteran de incalzire a gazonului, a devenit WC-ul favorit al cainilor maidanezi. Rahatii acestora completeaza un peisaj sumbru. Un peisaj de neconceput in urma cu doua decenii. Uneori, aici se mai joaca si fotbal. In campionatul judetean. Sau mai pasc oile localnicilor pe gazonul inca verde.

 

Stadionul din Scornicești în prezent
Stadionul din Scornicești în prezent

“VIITORUL”.Pentru ca sportivii sa aiba unde sa locuiasca in perioada cantonamentelor, in incinta stadionului au fost construite 30 de camere. Cu ani in urma, Tibi Mateescu, fost primar al urbei, a transformat aceste spatii in locuinte sociale. Unii sustin ca a salvat niste suflete de la mizeria strazii, altii spun ca cei bagati acolo erau muncitori adusi sa lucreze la o societate comerciala pe care o infiintase in stadion. In prezent, sunt ocupate circa 15 camere. Printre cei care locuiesc aici este si un fost fotbalist, Martinescu, capitan al “Oltului” cu ani in urma. Conditiile de trai sunt extreme. O camera de 2 pe 2 m si un WC improvizat. Nici apa curenta nu mai exista de o perioada. Pompa s-a stricat si a fost dusa la reparat. Igrasia si-a pus semet amprenta pe toti peretii. Mirosul de jumari prajite iti taie respiratia. Alaturi, dintr-o camera in care o firma de confectii si-a amenajat atelierul, se aude Gabi Lunca. Aceasta canta ceva de jale.

La “apartamentul” nr. 9 ne deschide usa Stefan Chidarcea. E singurul dintre cei care locuiesc in acest spatiu care la ora pranzului se afla acasa. Are 47 de ani si este pensionar pe caz de boala. In camera, aburul iti iese din gura precum fumul de tigara. “Stau aici de sase ani. Eu

"VIITORUL". Pe ușa principală a stadionului, mai stă scris numele arenei
“VIITORUL”. Pe ușa principală a stadionului, mai stă scris numele arenei

sunt multumit. La altceva nu pot sa tind. Platesc doar 250.000 chirie si 100 kw curent consumat. Nu-l injur pe primar, injur soarta. De cand l-au impuscat pe Raposatu’, nu mai baga nimeni in seama Scornicestiul. Daca mi-ar fi spus cineva, cand am calcat prima oara pe acest stadion, ca voi ajunge sa locuiesc aici, as fi ras.” Pe Chidarcea, nici mizeria nu-l mai deranjeaza: “Ce sa facem, domne? Nimeni nu baga bani sa faca hidroizolatia sau sa schimbe ceva. E drept ca e multa mizerie. Ca aici cainii se caca pe orinde, ca… Dar acum am intrat in UE. Inainte ii prindeam si ii faceam sapun. Acum trebuie sa ii mangaiem. Sa ii pupam. Apoi, chiar daca faci curat pe aici, vantul intoarce toata mizeria inapoi”. Coboram. La intrare, pe usa principala a stadionului, inca mai este scris numele arenei: “VIITORUL”….

AFACEREA PRIMARIEI. Nici primaria nu reprezinta un loc de vis. Oamenii sunt inghesuiti pe culoare ca sardele in conserva. “Se platesc impozitele si acum se dau cu reducere”, ingaima un localnic. Constantin Nedelea este edilul. Se afla la primul mandat. Se sperie cand aude de noi si incearca sa ne ia tare: “Ati venit croiti sa ma faceti!”. Nici macar nu stia ce dorim sa aflam… Intr-un final ne asculta. Incearca sa ne faca sa intelegem ca cei care stau acolo “sunt

Casa memorială Nicolae Ceaușescu
Casa memorială Nicolae Ceaușescu

oameni de mana a doua. La mai mult nu pot visa. Poate le voi face loc in blocurile ANL pe care le construiesc. Primaria a negociat cu firmele de la stadion o chirie anuala de 1,3 miliarde de lei vechi. Nu ne putem permite sa bagam bani acolo, pentru ca nu renteaza”. In schimb, ne explica mandru despre europubelele pe care le monteaza in Scornicesti si despre negocierile cu urmasii lui Ceausescu pentru a transforma casa acestuia in obiectiv turistic. La plecare, mai calm, Nedelea ne da si sfaturi: “Cand mai veniti pe aici, sa treceti mai intai pe la Primarie!”. Trist. Suntem in mileniul trei, ne-am integrat voiosi nevoie mare in Europa, dar visam cu jind dupa banalul cos in care sa ne aruncam mizeria menajera.

 

 

13 ianuarie 2007 / Jurnalul National

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here