Centrala atomoelectrică de la Cernobîl a reprezentat emblema industriei energetice din URSS. Nu neapărat pentru tehnologia folosită, cât pentru simbolistică: a fost botezată după părintele comunismului, Lenin. Pe 27 aprilie 1986, ora 1.23, “Lenin a crăpat“!

Se întâmpla într-o duminică – la fel de însorită precum ziua de astăzi. Țin minte că în România nimic nu a răsuflat – pe canalele oficiale – despre drama trăită de oamenii din Ucraina, despre pericolul care ne păștea pe toți dacă norul radioactiv ar fi ajuns deasupra Carpaților. Mă uitam la “Magazin duminical“, la Tv, sau băteam mingea pe ulița satului. Era o zi ca oricare alta…

Chernobîl, 27.04.1989/ Un oraş cu 49.000 de oameni abandonat. 254 de morţi, 600.000 de oameni afectaţi de radiaţii
Chernobîl, 27.04.1989/ Un oraş cu 49.000 de oameni abandonat. 254 de morţi, 600.000 de oameni afectaţi de radiaţii

Informația am aflat-o spre seară, atunci când în casa noastră se mai asculta “Vocea Americii” și “Europa Liberă“. Atunci am aflat de grozăvia de la graniță. A doua zi, elev fiind la liceul Economic, toată lumea era crispată. Țin minte că profesorii ne zâmbeau, dar încercau să ne sugereze că “în aer sunt niște particule care pot să ne facă rău“, că “ar fi bine să stăm cât mai puțin pe afară“. Nu că ne-ar fi ajutat prea mult povața. Era modul lor de a încerca să ne spună ceva ce nu îi lăsa botnița comunistă să o facă!

Îmi amintesc că în lunile care au urmat, “primul tovarăș al țării” a efectuat nenumărate vizite în teritoriu. Nicolae Ceaușescu a ținut să transmită, tacit, încredere populației. Oficial, vizita de lucru trebuia să simbolizeze prosperitatea, siguranța dată de sistem. În realitate, cauza deplasărilor ne era spusă, în șoaptă, de respectivele trâmbițe din lumea liberă. Aici, vorba celor de la Phoenix, “canarul privea de după sârmele de argint“!

Au trecut 29 de ani de atunci. Aproape 3 decenii în care lumea ( marea ei majoritate) a uitat drama produsă. În urma dezastrului 300 de km pătrați au fost interziși civilizației, alte zeci de mii de oameni rămânând cu sechele pe viață. Mulți dintre aceștia au fost români, multe familii suferind în tăcere din cauza remanenței acelor radiații.

Pentru ei, pentru cei care au suferit ( încă mai suferă!) din cauza acelui moment… țin timpul de reculegere. Pace vouă, celor care ziua de azi înseamnă durere!

2 COMMENTS

  1. “Vă amintiţi de Cernobîl ?” roman (traducere în limba română de Cristina Buduroi, început) “Vous souvenez-vous de Tchernobyl ?” de Allain Louisfert

    Francezii nu sunt buni la geografie.

    Vă amintiţi cu siguranţă de catastrofa care a avut loc în Rusia ( ?), în URSS ( ?) în ce an ?… Să vedem: în 1995 (hmm…) nimic mai sigur? Ei bine, în ceea ce priveşte URSS-ul, aveţi dreptate. Cernobîl e în Rusia? A, nu! Se vorbeşte deseori acum (primăvara anului 2014) de această ţară : e în Ucraina! Trebuie să vă suflu tot! Pentru majoritatea compatrioţilor noştri, Rusia = URSS sau invers. Iar anul este… 1986. Începând cu acest moment – sau câţiva ani mai târziu – , în întreaga Franţă au fost primiţi copii din Cernobîl (ruşi şi ucrainieni ; în momentul catastrofei nu eram intransigenţi ca acum)

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here