Sorin Dumitru ne-a invitat, prin grupul Love Bike, să participăm la o ieșire cu bicla la șosea. Traseul propus era unul de nivel mediu, care leaga Bucureștiul de Parcul Natural Comana. Cu mari rezerve, pentru că n-am mai ieșit de vreo 20 de ani pe un traseu așa de lung, m-am înscris și eu printre temerari. Pentru că, o să vedeți, chiar a fost vorba despre o aventură în toată regula!

Roxana, Evelyn, Sorin, Alin, Andrei, Cristian, Ștefan și Ovidiu Titi am reprezentat grupul format în parcarea de la Lidl Berceni. Mă așteptam să fim mai mulți, pe paginile de Facebook anunțul lui Sorin generând o grămadă de prozeliți, dornici de o ieșire în natură cu bicileta. La 9.30 am plecat la drum. Eram blindați cu o trusă de scule pentru mici intervenții, camere de rezervă, bidoane cu apă și niscai biscuiți. Urma o cursă lungă, o căldură năucitoare…mulți nervi și voință câinească.

Alin, Andrei și Ovidiu Titi am plecat din Popești-Leordeni pentru a ne întâlni cu grupul de bikeri. Startul s-a dat din parcarea magazinului Lidl Berceni
Alin, Andrei și Ovidiu Titi am plecat din Popești-Leordeni pentru a ne întâlni cu grupul de bikeri. Startul s-a dat din parcarea magazinului Lidl Berceni

 

Din București am ieșit pe Șoseaua Gării. Am traversat viitoarea bretea din autostrada care leagă Capitala de Șoseaua Giurgiului și am intrat în Jilava. Comună vecină cu Popești-Leordeni, localitatea în cauză mi-a clătit ochiul: canalizări, verdeață, curățenie pe străzi. Nu intru în polemică… sunt la plimbare, pe șușea!

Pe aici se construiește autostrada care ne scoate din București spre Giurgiu
Pe aici se construiește autostrada care ne scoate din București spre Giurgiu

Prima oprire s-a produs la ieșirea din 1 Decembrie. Lichidele consumate din mers și-au spus cuvântul. Bașca faptul că o cafea și o țigară ( pentru fumători!) au reprezentat adevărate bonusuri. Din acest moment urmau să înceapă și peripețiile.

20150905_103058

Băi. Cine vede în drum mere, pere și alte fructe…să dea semnalul. Vreau să iau câteva pentru traseu” – ne-a rugat Evelyn. Cum strada pe care am traversat Copăceni era plină de meri, pruni și gutui, grupul a organizat un “furt” pe fugă. Așa se face că 8 mere au fost culese dintr-un pom. A fost suficient să fim zăriți de proprietar, o băbuță, că ne-am și ales cu toate blestemele de pe lume. Deh, 8 mere…pagubă mare la casa omului!

...la furat de mere!
…la furat de mere!

Câțiva kilometri mai în colo, la Colibași, lucrurile au stat altfel. Am găsit-o pe Daniela…o văcuță botezată pompos de stăpâni. Nu m-am abținut, m-am tras în poză cu diva. Lângă o asemenea frumusețe era loc și pentru un… bou! 🙂 Apoi am apelat la doi localnici pentru a ne

Ea este Daniela. Conform stăpânilor, "o văcuță ce dă lapte bun și mult". I-am crezut pe cuvânt!
Ea este Daniela. Conform stăpânilor, “o văcuță ce dă lapte bun și mult”. I-am crezut pe cuvânt!

umple bidoanele cu apă din știubeiul din curte. Amabili, oamenii ne-au dat cele trebuincioase, plus că ne-au invitat la o burtă de struguri luați direct din bolta care acopera imensa curte. Le-am mulțumit și ne-am văzut de drum.

 

20150905_121032

După câțiva kilometri am terminat-o cu asfaltul. Partea de enduro era aproape sfârșită. Urma lupta cu cu pantele și drumurile pline de pietriș, mărăcini și praf. Pentru asta plecasem de acasă…

Drumul forestier din Pădurea de la Gostinari
Drumul forestier din Pădurea de la Gostinari

Sălbăticia din jur, aerul curat, verdele ăla ireal – pe care nu îl regăsim nicăieri prin Popești-Leordeni, l-au determinat pe Alin să facă o remarcă: “Spune-i lui Petre Iacob ceva, ceva despre acest loc!” Prins de vraja catericii, a zburat cu roatele în sus… Deh, duhul rău al edilului a băntuit și o mică parte a traseului! :)))

La nici o sută de metri, mister Alin...ne-a dat emoții. S-a ales doar cu o sperietură și display-ul telefonului numai bun de înlocuit!
La nici o sută de metri, mister Alin…ne-a dat emoții. S-a ales doar cu o sperietură și display-ul telefonului numai bun de înlocuit!

Pedalând și făcând glume pe seama lui Alin am ajuns la puntea de la Falaștoaca. Am vrut să

Delta Neajlovului
Delta Neajlovului

trecem pe acolo, traseul era mai scurt, mai ușor de luat în piept. Nu s-a putut, arhaicul pod fiind distrus de timp și de oameni. Imediat a fost schimabt traseul. “O luăm pe podul rutier, apoi trecem prin Delta Neajlovului. O să fie ok” – a explicat Sorin schimbarea de plan.

Puntea de la Falaștoaca s-a dovenit a fi prima barieră  de netrecut de care ne-am lovit pe traseu
Puntea de la Falaștoaca s-a dovenit a fi prima barieră de netrecut de care ne-am lovit pe traseu

Toate au fost bune și frumoase până am ajuns la Podul de peste Neajlov. Un loc urât, devalizat de niște oameni nenorociți, hoți de fier inconștienți că cele pe care le produc pot avea urmări nefaste asupra vieții altora!

Podul de peste Neajlov: loc urât și periculos!
Podul de peste Neajlov: loc urât și periculos!

 

Cum am trecut podul, am cotit la dreapta și ne-am afundat în lăstărișul de pe malul Neajlovului. Aici, pe fosta linie a frontului, pe care în 1916 s-a dat “Bătălia pentru București“, am încercat să ne facem loc spre intrarea pe Versantul Vestic al Pădurii Comana. A fost partea cea mai dură micii noastre expediții. Drumul știut de organizatorul traseului ciclist dispăruse în doar un an de zile, locul fiind acaparat de lanuri de floarea soarelui.

...pe malul Neajlovului
…pe malul Neajlovului

Când am zis “hop, am scăpat!” – am dat noroc cu infernul. Lăstărișul acoprea ultimul kilometru până la intrarea în pădure. A fost o porțiune pe care se putea turna lejer o

...tot pe malul Neajlovului
…tot pe malul Neajlovului

emisiune de genul celor realizate de Bear Grylls la Discovery. Cu biciclete cărate de mână, uneori deasupra capului, făcându-ne drum printre mărăcini, urzici, turiță și scaieți am traversat porțiunea de drum-capcană.

 

Urmările erau vizibile: niciunul dintre cei care s-au înhămat la drum nu scăpase fără zgârieturi și urzicături. Eram roșii precum racii puși la fiert. Nu mai pun la socoteală faptul că m-am ales cu pană, provocată de vreun cui rămas prin iarbă sau de vreu mărăcine. Atunci am realizat că nu se pleacă fără cameră de schimb și ustensile la drum…

Norocul meu a fost că ceilalți colegi de traseu erau pregătiți pentru surprize de genul acesta. Altfel...
Norocul meu a fost că ceilalți colegi de traseu erau pregătiți pentru surprize de genul acesta. Altfel…

După efortul depus, popasul din pădurea Comana a fost de vis: am reparat camera înțepată, ne-am curățat încălțările și hainele de scaieți și turiță…ne-am hidratat. Apoi am purces din nou la drum. Mai aveam de parcus cam 15-20 de km până la punctul terminus: Fântâna cu Nuc și Cuc din Comana!

Drumul parcurs până la soseaua care ducea spre Gara Comana a fost absolut spectaculos: pante pe care ne-am cățărat cât ne-au ținut picioarele să forțăm în pedale, stufăriș și mulți bureți comestibili de pădure. Chiar m-am ofticat…nu era timp pentru a aduna bunătățile oferite de natură!

Cățărare pe pantele versantului vestic al Pădurii Comana
Cățărare pe pantele versantului vestic al Pădurii Comana

Ajunși în vârful pădurii, ieșiți într-un luminiș superb, ne-am hidratat cu coarne și cu un alt fruct de pădure asemănător: mai mic și mai uleios – ca gust!

La cules de coarne!
La cules de coarne!

Peste câțiva kilometri am ieșit la șosea. O pancartă ne avertiza: În viitor, cine va avea pădure, acela va avea aur! Se aude și în Popești-Leordeni, domnu’ Petre Iacob?

Trecut pe harta punctelor pe care ne-am dorit să le atingem, Gara Comana a reprezentat o mare deziluzie: obiectiv istoric, de patromoniu național, … gara se constituie într-o adevărată ruină. Păcat!

Gara Comana
Gara Comana

La doar câțiva metri mai sus începe orașul – stațiune: curat, elegant, primitor. Plătim câte 3 lei de căciulă și întrăm pe drumul forestier spre Fântâna cu Nuc și Cuc. Aici se spune că celebrul domnitor Vlad Țepeș a fost ucis în timpul luptelor cu Basarab Laiotă.  Am băut apă din celebrul izvor, ne-am pozat, ne-am spălat puțin praful care ne acoperea corpul. Apoi am coborât în Comana, intrând în Aventura Parc.

La Fântâna cu Nuc și Cuc
La Fântâna cu Nuc și Cuc

Prezent pentru prima dată în acest loc, am rămas plăcut surprins. Mi-am zis: uite, există și autorități publice deștepte, care știu să dezvolte și să exploateze din plin resursele oferite de loc.

Aventura Parc, Comana
Aventura Parc, Comana
Cine a avut chef de adrenalină suplimentară...s-a dat pe tiroliană
Cine a avut chef de adrenalină suplimentară…s-a dat pe tiroliană

Ne-am odihnit jumătate de ceas pe verdeața din parc, am încălecat șaua biciletei și am pornit la drum spre București. Ceasul arăta deja 16.30!

Popas în Aventura Parc
Popas în Aventura Parc

Traseul ales pentru întoarcere a fost unul mai mult de enduro, prin Grădiștea. A fost și parte de off road, atunci când am coborât de pe versantul care ducea pe malul Argeșului, făcând astfel legătura cu Adunații-Copceni.

După ce am scăpat de panta cu nivel de înclinare de 60 de grade, am dat de o groapă de gunoi ilegală. Fumega, nesimțiții care transportau gunoaie acolo preferând să le incinereze.

Ajunși la Adunații-Copăceni, am răsuflat ușurați: până acasă mai era un băț distanță! Așa că am făcut popas la o bombă din localitate, o bere fiind mai mult decât binevenită!

 

Popas de-o bere
Popas de-o bere

Punctul final al excursiei a fost, firește, pe Drumul Fermei, în Popești-Leordeni. Ceasul arăta ora 21.30. Parcursesem 115 kilometri. Nu asta conta: important era că reușisem să trec de bariera care mă făcea să cred că nu am să rezist efortului, important era că nu aveam nici febră musculară.

Ce a contat cel mai mult a fost faptul că am cunoscut niște oameni extraordinari ( jumătate din grup fiind întâlnit pentru prima dată!), că ieșirea mi-a amintit de momentele de camaraderie pe care le întâlneam la ieșirile pe munte și că… aventura asta a făcut toți banii!

 

PS. La următoarea vă invit să participați: loc este pentru toți, distracția fiind garantată! Sunteți pregătiți să vă testați limitele?

 

 

 

2 COMMENTS

  1. Ca sa glumim nitel, as zice ca maratonul vostru biciclistic ar fi un mars de sustinere fata de arestarea lui nea Sorin de la Capitala! Intrebarea e, ce distanta in km si zile are de parcurs DNA-ul din Stirbei Voda pana la Popesti? S-ai dotam cu biciclete? Sunt sigur ca pana la alegeri vom avea parte de mari bucurii! Revenind la bicle, toata stima, va felicit pentru tenacitate!

    • …cand o sa aflu raspunsul la intrebarea ta, atunci o sa ma bag voluntar la facutul kilometrilor lipsa. Nu de alta, dar sa ajunga procurorii mai repede la destinatie!

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here