Fundașul de fier din echipa de la Guadalajara, Culae Lupescu, a părăsit cele pământești, lăsându-și spiritul să vegheze peste reconstrucția arenei din Giulești, dar și al unui posibil “Rapid” – care să cunoască din nou gloria în dreptunghiul verde.

Nu l-am mai văzut pe nea Culae de ani buni, de când m-am mutat în Popești-Leordeni. Îl voi ține minte, în afara poveștilor țesute prin impresiile rămase din meciurile transmise de TVR și de penelul lui Ioan Chirilă, ca pe bătrânelul care venea permanent la terasele “Intermacedonia” și “La Birlic“, la Piața Iancului.  Trecea liniștit printre mese, se așeza pe un scaun, iar chelnerul îi aducea coniacul preferat.

Era vedeta terasei la care poposea. Stârnea acel soi de admirație, soră cu prosternarea… Lumea îl cunoștea, dar de fiecare dată auzeai vorbindu-se în șoaptă (când trecea pe lângă alte mese): “ăsta e Culae Lupescu, fostul mare jucător al Rapidului și tatăl lui Ionuț Lupescu. Mare fotbalist a fost”. Pentru că “Intermacedonia” este o terasă la care se adună și destui pensionari, nu era exclus să tragi cu urechea la masa vecină, când se spunea o nouă poveste din viața celui care își savura în liniște coniacul!

Cu siguranță, terasele în cauză sunt mai goale: personajul care făcea imaginea se va cinsti în altă parte. La fel de pustiu a rămas și Giuleștiul, arenă care și-a pierdut gloria și farmecul rostite prin glasul roților de tren

 

Legendă, fără să se laude!

Nu i-a plăcut vreodată să se considere a fi o legendă a Giuleștiului, a fotbalului. A preferat să stea în banca lui, să priveaască din umbră cele care se întâmplă în Giulești sau în fotbalul românesc. Poate că această latură a temperamentului i se trage de la cei 5 ani petrecuți în țara lui Mozart, loc în care a îmbrăcat tricoul Austriei Wacker. Atunci când a vorbit, a făcut-o tăios, fără menajamente:

…despre Giulești

“Când eram mic nu ţineam cu nicio echipă. Prima dată am dat probe la Steaua. Nu m-au primit. Au zis că n-am stofă de fotbalist. Am tăcut din gură şi am ajuns la Rapid. Nea Căliţă (n.r. – Nicolae) Roşculeţ era antrenor la Rapid şi rector la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport. Ţinea la mine mult şi m-a luat din Divizia B, de la Flacăra Bucureşti. La Rapid am stat rezervă o jumătate de an. După aia am intrat în echipă şi n-am mai ieşit vreme de 12 ani, tată”

… despre rapidiștii moderni

“Se tot dau mari rapidiști ăştia… Pancu, Şumudică. Bat cu pumnul la inimă. Asta e vrăjeală. Eu n-am făcut în viaţa mea aşa ceva. Şi îmi pare rău că am stat la Rapid atâta timp, că am ieşit cu o pensie de mizerie”

… despre regrete

“îmi pare rău că am jucat la Rapid. Dacă jucam la Steaua sau la Dinamo, poate azi eram colonel şi aveam pensie 60-70 de milioane. Chiar şi titlul l-aş da… Rapidul nu s-a îngrijit de mine. M-au vândut la Admira Wacker, au luat pe mine 40.000 de dolari, iar la pensie nu mi-au calculat ăia cinci ani cât am jucat în Austria. M-au pus să aduc adeverinţă şi eu nu mai am de unde să iau hârtiile alea. Cinci ani nu mi i-au băgat la pensie. Poate mai luam şi de acolo vreo sută şi ceva de lei. Așa, stau cu 10 milioane pensie!”

 

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here