Februarie 2000. FC Teleşpan’97 urma să dispute un meci amical cu FC Doi Cocoşi. Înaintea partidei, Johny Săndulescu intră în vestiarul oaspeţilor, urmat de vreo 20 de puştani.  Se opreşte la vreo trei paşi de echipa vâlceană şi arată cu degetul spre Ţarălungă: “Bă, voi îl cunoaşte-ţi pe nenea ăsta? A fost cea mai mare extremă a României!” Admiraţia copiilor, amestecată cu emoţia fostului internaţional, a dat un moment unic în urma căruia o linişte apăsătoare i–a cuprins pe toţi cei prezenţi. Poate că Ţarălungă nu a fost cea mai mare extremă a României dar, în schimb, a fost un personaj fără de care fotbalul nostru nu ar fi fost atât de frumos.

• Viaţa trăită în Casa de Copii

Copilăria nu a avut-o tocmai fericită. Soarta l-a adus într-un orfelinat din Buşteni, dar fotbalul l-a atras ca un magnet . “Într-o zi am fugit la Sinaia, acolo unde locuia sora mea şi m-am dus şi la stadion. Acolo, Costel Stoianovici m-a băgat la selecţie. După ce m-am dezbrăcat nu mi-a mai dat drumul. În aceea grupă am fost coleg cu marele portar Gornea şi cu Panţuru – singurul român care a devenit medaliat la o Olimpiadă de iarnă în proba de bob. La 16 ani am debutat în Divizia B”. Pasul spre prima divizie l-a făcut la Tg. Mureş, acolo unde a făcut stagiul militar. “Adevărul este că eu nu am îmbrăcat niciodată uniforma cachie. De altfel, după europenele din ’65, pe mine şi pe şi pe Lajos Sătmăreanu o maşină ne-a luat direct de pe aeroport şi ne-a dus în Ghencea. De ziua minerului au vrut să mă transfere la Baia Mare. Era o chestie impusă pe linie de partid. Eu m-am opus şi m-au trimis în arest. În acel moment cariera mea la Steaua a luat sfârşit! Nu am regretat niciodată. Ştiţi de ce? Pentru că mă făceau ofiţer!

• La cină cu Ion Ţiriac şi ambasadorul Marii Britanii

Dezertarea de la Steaua a făcut ca Teo Ţarălungă să ajungă la Progresul, unde, atmosfera boemă era una care i se potrivea ca o mănuşă. “Acolo l-am cunoscut pe Ilie Năstase. Ăsta, împreună cu Matache făceau pariuri cu mine la loviturile de la 11 metri. Ei erau amândoi pe blat şi eu dădeam mereu berile. În aceea perioadă m-am împrietenit cu Ion Ţiriac. Datorită lui, în 1968, la Intercontinental, l-am cunoscut pe ambasadorul Marii Britanii în România. Toţi eram invitaţii lui Ţiriac la cină. Ce viaţă am dus eu la Progresul!!! Aşa de mult mă iubeau ăia acolo încât eram singurul pe care, prin vămi, nu-l controla nimeni de valută.

• La Craiova pentru Oblemenco

A părăsit Progresul ca să nu-şi mai supere mama. Aceasta îşi dorea fiul intrat la o facultate pentru că “astfel, să devină şi el om de vază…” Oraşul ales pentru studii a fost Craiova. “În ’69 am dat la Universitate şi am şi luat examenul. Adevărul este că din ‘63 o minţeam pe mama că sunt student! Am venit să joc la Ştiinţa numai pentru prietenul meu, Dumnezeu să-l ierte!, Nelu Oblemenenco. Mamă ce echipă am găsit acolo: Deselnicu, Bâtlan, Strâmbeanu, Adrian Popescu, Oblemenco. Apoi au venit Ştefănescu, Marcu, Balaci, Sameş, Boc şi ceilalţi. Vorba lui Dobrin: «Cu noi înebuneau oltenii în tribune!» Acolo toţi ne ştiam interesul. Dacă la 12.00 noaptea ne trezea cineva, ne duceam la avion, plecam, îi băteam pe amărâţii ăia care ne erau adversari şi gata. Totul era simplu. Noi nu aveam treabă cu partidul. Singurul care se mai băga era prorectorul Botea. El ne mai zicea: «dragii mei, vă dăm ca la Dinamo. Aşa că trebuie să jucaţi ca acolo! Cîte examene daţi în toamnă? A… 10. Atunci, dacă nu aveţi chef de joc să veniţi cu câte 30 de mii la mine şi să promovaţi!» Botea ăsta ajunsese prorector din paznic de noapte! A avut el o ambiţie, dar era sufletist.

[youtube https://www.youtube.com/watch?v=qt-zVRmnj2U]

În şapte ani petrecuţi la Universitatea Craiova, Ţarălungă nu-şi aminteşte decât un singur blat. “Pe vremea aceea nu erau măgăriile de acum. La un meci în Bănie, cu Farul, a fost singura dată când Ministerul Învăţământului ne-a pus să ajutăm Iaşul să scape de retrogradare. Atât de mult ne-a păsat de ei încât le-am dat 4-0. Nu am luat nimic. Farul ne oferea un sejur de 14 zile la mare. Anul următor, de ciudă, ei au făcut jocul lui Dinamo, dar i-am bătut cu 2-1. Ne-au dat un concediu pe Coasta de Azur.

Când şi-a rupt piciorul, Ţarălungă avea să-l cunoască pe prim-secretarul judeţului Vâlcea, Teodor Coman, cel care era Dumnezeul sportului de la poalele Capelei. “Am venit cu soţia la Rm. Vâlcea, Teodor Coman, că este de aici, şi m-am dus la Arenele Traian. Pe atunci, încă erau în construcţie. Coman m-a invitat la un meci pe care Chimia îl avea cu Steaua. Trebuia să se încheie cu victoria vâlcenilor, pentru că aşa era aranjamentul. Am văzut meciul cu Teodor Coman la oficială şi i-am zis că Steaua nu-i va face jocul. Am avut dreptate, iar Vâlcea a pierdut cu 2-1. După partidă Coman l-a chemat pe Ioan Alexandrescu şi i-a zis: «bă, porc ai fost, porc eşti, porc o să mori!» apoi am plecat să bem la Capela. Cu noi a venit şi Rainea, arbitrul meciului. I-am zis că peste o săptămână o să batem Steaua cu 3-0 la Craiova şi îi vom răzbuna pe vâlceni. Mi-am dat ghipsul jos, m-am pregătit, am jucat şi am învins cu 3-1. A doua zi Coman m-a chemat la Rm. Vâlcea, la el acasă, unde am mers împreună cu cumnatul meu Doru Chiriţă (n.r.: managerul Petrom SA –Filiala Vâlcea). Mi-a dat un plic cu 10.000 de lei, primă de meci, şi m-a pus să fac cinste cu o baterie de vin. Dacă nu era Coman în Vâlcea, aici niciodată nu era sport de performanţă!

• Vin negru şi chifteluţe de căprioară în pădurea Sarului

taralungaFinalul carierei i-a purtat paşii la Slatina, acolo unde clanul lui Ceauşescu mânca fotbalul pe pâine. “La ăia sforile le trăgea Ion Sandu, despre care se spunea că este naşul lui Ceauşescu. El a iubit în viaţa lui doar doi fotbalişti: pe mine şi pe Dobrin. De altfel, pozele noastre le avea în permanenţă pe birou. Atât timp cât am jucat la Slatina, săptămânal, în biroul lui îmi dădea de la el câte 5-6 mii de lei. De câte ori se plimba prin pădurea Sarului, mă lua cu el. Acolo mâncam chifteluţe din carne de căprioară şi beam vin negru. De altfel, Sandu a ţinut morţiş să rămân în Slatina. A vrut să-mi dea gratis o casă lângă Miliţie. M-a pus să mi-o aleg pe cea care îmi place. Nu a vrut nevastă-mea şi astfel am ajuns la Rm. Vâlcea. Eu zic că dacă regimul trecut rămânea la putere, sportul românesc ar fi dus-o extraordinar. Asta nu înseamnă că sunt comunist!


«În seara când m-am lăsat de fotbal am venit acasă şi m-am culcat. Noaptea, soţia m-a trezit şi mi-a zis că plâng în somn. Motivul era legat de divorţul pe care îl băgasem de marea familie numită Universitatea Craiova.>> – Teodor Ţarălungă

Carte de vizită:
Născut la 08.06.1945 – comuna Manasia (jud. Ialomiţa)
Echipe la care a evoluat:
1957-1964 Carpaţi Sinaia – juniori şi Divizia B
1964-1965 ASA Tg. Mureş – Divizia A
1965 (04-08) Steaua Bucureşti – Divizia A
1965-1969 Progresul Bucureşti – Divizia B şi Divizia A
1969-1975 Universitatea Craiova – Divizia A
1975-1976 Dinamo Slatina – Divizia B
1976-1977 Universitatea Craiova – Divizia A
1977-1978 Pandurii Tg. Jiu – Divizia B

Antrenor
1979-1984 Universitatea Craiova – juniori
1999-2000 FC Teleşpan ’97 – juniori
2001-? Observator FRF – Divizia C

Palmares
250 jocuri în Divizia A – 50 goluri
4 prezenţe în naţională – 1 gol
16 prezenţe în Reprezentativa B – 3 goluri
CE juniori – RFG 1965
Campion mondial universitar – România 1972
Campion naţional: 1974/1975; 1977/1978
Cupa României: 1975/1976; 1976/1977

• Ovidiu CIUTESCU
20 martie 2003
cotidianul regional Opinia Olteniei

20 COMMENTS

  1. Constantin Sandu ( si nu Ion ) era prim secretar la Olt in perioada respectiva. Este creatorul echipei Dinamo Slatina alaturi de : Ion Diaconu, Gheorghe Ratiu si C-tin Stefan . Sunt autorul articolelor ” Dinamo Slatina, Viitorul scornicesti , marire si decadenta”, Remenber Oltul Slatina si “Remember Progresul Corabia”.

  2. Constantin Sandu ( si nu Ion ) era prim secretar la Olt in perioada respectiva. Este creatorul echipei Dinamo Slatina alaturi de : Ion Diaconu, Gheorghe Ratiu si C-tin Stefan . Sunt autorul articolelor ” Dinamo Slatina, Viitorul scornicesti , marire si decadenta”, Remenber Oltul Slatina si “Remember Progresul Corabia”.

  3. Stimate domn, nu pot decat sa va felicit ca va folositi pixul din dotare. Dar nu mi se pare o eroare faptul ca memoria i-a jucat o mica festa lui Teo Taralunga. Important este mesajul transmis de acest om, cu o cariera impresionanta, necioplita in micile amanunte ale vietii!

  4. Stimate domn, nu pot decat sa va felicit ca va folositi pixul din dotare. Dar nu mi se pare o eroare faptul ca memoria i-a jucat o mica festa lui Teo Taralunga. Important este mesajul transmis de acest om, cu o cariera impresionanta, necioplita in micile amanunte ale vietii!

  5. Am astfel de dialoguri saptamanal. In primul rand imi fac temele, dupa care stau de vorba cu respectivul jucator sau antrenor. Este normal sa incurce datele pentru ca un sportiv se plimba pe la mai multe echipe, dar incerci sa -i explici ca tu ai altfel de date si atunci il readuci in perioada sau in situatia pe care care o doresti tu. Aceiasi situatie si in cazul lui articolului despre Mihai Purnichii.

    PS, Daca aveti vreo poza cu FC Olt , Dinamo Slatina sau program de meci astept raspuns pe adresa de mai jos.

  6. Am astfel de dialoguri saptamanal. In primul rand imi fac temele, dupa care stau de vorba cu respectivul jucator sau antrenor. Este normal sa incurce datele pentru ca un sportiv se plimba pe la mai multe echipe, dar incerci sa -i explici ca tu ai altfel de date si atunci il readuci in perioada sau in situatia pe care care o doresti tu. Aceiasi situatie si in cazul lui articolului despre Mihai Purnichii.

    PS, Daca aveti vreo poza cu FC Olt , Dinamo Slatina sau program de meci astept raspuns pe adresa de mai jos.

    • Prietene,
      Eu iti multumesc pentru ca te numeri printre cei care ma citesc…chit ca articolele astea au de zile de cand au fost publicate. Dar am vaga senzatie ca te incurci in amanunte doar de dragul conversatiei. Tie ti se pare normal sa stii ca pe X secretar de partid, sau ce Dumnezeu era, il chema Ion si nu… Sandu. Da, iti pare normal- chiar este pana la un punct – pentru ca fiind de-al locului, pentru tine reprezinta o istorie pe care trebuie sa o stii. Pentru mine, pentru altii, nefiind decat personaje pasagere intr-o istorie, neaparand in cronici pentru ca mai nimeni nu le baga in seama, nu reprezinta mai nimic. Doar simple puncte pe un tintar! Da, grav era sa scriu despre Purnichi, Taralunga, Torok etc si sa le gresec numele, datele din biografie etc!!!
      PS. Pentru programe cu echipele tale preferate ( de pe plan local) iti recomand sa iei legatura chiar cu Misu Purnichi. Poti sa ii spui ca ai nr de tel de la mine. Ti-l voi trimite pe adresa indicata de tine! ( Ti-am cautat adresa, dar nimic nu indica a fi pe undeva. Acest tip de CMS nu imi arata si eventuala adresa de la care ai trimis. Doar daca o atasezi tu!)

  7. Scuze ! A fost o mica observatie, asa cum si eu primesc la finalul fiecarui articol. Totusi… Mihai Purnichi povesteste varianta proprie a unei intamplari la care nu a participat.Faptul ca tot mai multi isi aroga “merite ” pentru acel 18-0 din iunie 1978 deranjeaza patriotismul local din mine.
    Adresa mea este Spartakus_64@yahoo.com

  8. Scuze ! A fost o mica observatie, asa cum si eu primesc la finalul fiecarui articol. Totusi… Mihai Purnichi povesteste varianta proprie a unei intamplari la care nu a participat.Faptul ca tot mai multi isi aroga “merite ” pentru acel 18-0 din iunie 1978 deranjeaza patriotismul local din mine.
    Adresa mea este Spartakus_64@yahoo.com

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here