Craiova l-a iubit necondiţionat pe vremea când fentele sale ridicau tribunele “Centralului” în picioare. Talentul nu i-a fost niciodată pus în evindenţă la adevărata capacitate poate şi din temperamentului său coleric.

 

S-a născut pe 12 noiembrie 1955 în comuna doljeană Cornu, peste ani devenind unul dintre simbolurile Olteniei fotbalistice. A avut şansa şi onoarea să evolueze într-o echipă magnifică, alături de glorii precum Balaci, Oblemenco, Beldeanu, Crişan, Geolgău, Cămătaru, Lung, Ungureanu, Ştefănescu, Irimescu, Tilihoi, Ţicleanu etc. Cu acest

Sorin Cârţu

team avea să ajungă până în semifinalele Cupei UEFA la fotbal, devenind prima echipă din România care a reuşit să se califice într-o semifinală de cupă europeană. Tot cu Universitatea avea să devină unul dintre primii fotbaliştii români care s-au impus pe terenul unei echipe britanice, într-un meci oficial ( n.m.: victorie contra lui Leeds United).

În schimb, în tricoul naţionalei României avea să strângă doar câteva selecţii. “Sunt mulţumit cu aceste convocări, mai ales dacă mă uit în spate şi realizez că mamuţi ai fotbalului – precum Nelu Oblemenco – nu au avut această onoare”, avea să îmi declare Sorinaccio într-un interviu, în urmă cu mai bine de 15 ani!

Şi ca antrenor avea să îşi lege definitiv numele de Universitatea Craiova. Cu această grupare câştigă eventul în sezonul 1990 – 1991, devenind ultimul technician care duce “Campioana unei mari iubiri” în fotoliul de campioană naţională. În rest, cariera de tehnician avea să fie destul de sinusoidală, nereuşitele fiind mai semnificative decât realizările profesionale. Europa avea să îl reţină ca fiind antrenorul care a distrus o bancă de rezerve din cauza nervilor. În timpul unui meci de Champions League, dintre FC Basel şi CFR Cluj, nervos că echipa sa primise un gol, a distrus banca de rezerve. Imediat după joc avea să fie concediat de către campioana României, CFR Cluj.

La mulţi ani, Sorine!

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here