“Pentru activiştii de partid aflarea în treabă e metodă de lucru. Ăştia sunt activiştii de partid – e neobolşevismul actual al României… ” – spunea Petre Țuțea la începutul anilor ’90. Marele nostru filosof creiona o societate care încerca să găsească o cale spre adevăratele valori europene, pierdute de români la mijlocul anilor ’40.

Sâmbătă, pe la prânz, am ieșit din casă. Azimutul îl reprezenta un market aflat la vreo 2 km de cartierul în care stau. Adică, mai aproape de civilizație. Când am dat colțul aleii care face joncțiunea cu strada Drumul Fermei am trecut pe lângă un grup de 6-7 oameni. Priveau cum lucrează două utilaje şi discutau. Din treacăt, o frază mi-a frapat atenția: “Să trăiți domnu’ primar, că dacă nu erați dumneavoastră nu era așa de frumos pe aici” – se gudurea, ca jigodia pe lângă stăpân, un locatar al zonei.

M-am întors și l-am zărit pe EL, Dumnezeul dobitocilor din zonă și inamicul oamenilor care încă visează că pot să trăiască într-o lume cât de cât civilizată. M-am scuzat că îi întrerup discuția cu grupul, apoi m-am prezentat. “Numele meu este Ciutescu, și stau în acest bloc de 3 luni”.  A simțit nevoia să-mi spună că “onoarea e a lui” și că “domnul ( nu i-am reținut numele unui individ de vreo 70 de ani ) e viceprimar “. A urmat un dialog, pe care îl așteptam de ceva timp. Din păcate, la finalul său, vorbele lui Ţuţea păreau mai adevărate ca oricând!

– Mă bucur că v-am întâlnit. V-am căutat pe la Primărie, telefonic, dar la instituția pe care o conduceți nu răspunde nimeni, indiferent ce număr formezi…

Ei, lăsați, acum sunt aici și încerc să rezolv o problemă ( nm. S-a încercat dislocarea din stradă a urinei provenită de vreo săptămână dintr-o țeavă spartă în zonă). Vă las numărul meu de mobil și vă garantez că răspund la orice oră!

Am notat numărul dat de edil, am format pentru a fi sigur că nu s-a strecurat o eroare de comunicare, apoi am continuat:

– Domnule primar, eu m-am mutat în această zonă în urmă cu trei luni. Pentru că perioada coincide cu schimbarea radicală a vremii, constat că strada Drumul Fermei este mai mereu inundată atunci când plouă, că trotuarele nu au fost niciodată deszăpezite, că nu există niciun mijloc de transport care să lege localitateaa de metrou sau de vreun alt mijloc de transport public orășenesc, că nu există niciun parc pentru copii și niciun cabinet medical… Fără a fi ironic, vă întreb: ce trebuie să facem pentru a primi dreptul la un dram de civilizație?

– Vă înțeleg amărăciunea și, dacă mă lăsați 2 minute, vă spun cum stau treburile!

– …

– În primul rând, eu sunt primar de 2,5 ani. De când sunt eu în funcție,  am canalizat majoritatea investițiilor în această zonă. Mai precis, v-am asfaltat strada Drumul Fermei, iar acum vă bucurați de condiții de trafic civilizate. Treaba cu Maxi-taxi e greșită. Ați avut chiar săptămâna trecută unul băgat de probă, dar nu a fost rentabil și s-a renunțat la el… Știu că nu aveți parc, biserică, școală… dar vreau să înțelegeți că și pe Anghel Iordănescu l-am refuzat cu biserica. Că a venit omul și m-a rugat să ajut un popă. I-am spus și lui, vă spun și dumneavoastră: nu am cum să cumpăr teren pentru a face un parc etc. Am dreptul, Primăria, să plătesc 17 euro / mp de teren în zonă. Ori aici un mp de teren costă 30 de euro! Cum să plătesc diferența? Mă leagă ăștia apoi. Nu se poate face, domnule…

Am simțit nevoia să-i tai elanul, să-i arăt că bate câmpii cu grație…

– Păi, fără să vă supărați pe mine, nu aveți dreptate domnule primar! Și vă spun de ce. Susțineți că ați asfaltat această stradă în urmă cu un an. Păi ce folos că ați făcut asta dacă nu aveți o calizare corespunzătoare?

– Aveți chef de ceartă? V-am spus, sunt lucruri pe care nu pot să le fac. Nu am avut bani pentru canalizare, v-am pus asfalt!

– Păi e ilogic ce susțineți, domnule primar. De ce nu ați făcut mai întâi camalizarea, iar strada să o asfaltați ulterior? Nu trebuia să le faceți pe toate simultan, era suficient să le faceți cu cap, domnule! Ce folos că ați asfaltat dacă nu aveți o canalizare fiabilă? Din cauza aceasta s-a distrus tot asfaltul pe care spuneți că ni l-ați adus spre a ne oferi un dram de civilizație. Trebuia să faceți canalizarea mai întâi, apoi să vă gândiți la asfalt. Acum o să spargeți strada, să bagați canalizare ( când vor fi bani!), iar apoi să cheltuiți din nou pentru asfalt. Asta da logică!

– Nu aveți dreptate!, îngaimă primarul.

– Chiar nu înțelegeți că domnul primar a făcut foarte multe pentru zonă? – s-a băgat ca musca în lapte și viceprimarul!

– Chiar așa, domnilor? Păi vreau să îmi explicați și mie cum pot circula pe strada asta în condițiile în care este inundată permanent de la ploi, zăpezi topite sau conducte de canalizare înfundate și refulate? Cum pot circula pe aici în condițiile în care trotuarele nu mai există sau sunt pline cu gheață? De ce nu a venit niciun utilaj până acum să dezăpezească strada, să se curețe trotuarele?

– Nu aveți dreptate, am deszăpezit mereu strada și trotuarele. Nici inundație nu a fost mereu… În plus, dumneavoastră sunteți obligați, ca proprietari, să curățați trotuarele de zăpadă…

– Domnilor… mi-ar fi rușine în locul dumneavoastră. Nu este obligația proprietarilor să iasă în bulevard,  să îl curețe. Noi trebuie să curățăm pe strada pe care este amplasat blocul în care locuim. Ori la noi e una adiacentă și, după cum vedeți, e curațată!. Aici, pe bulevard, dumneavoastră interveniți…

– Păi eu cu ce sunt de vină că nu am oameni să scot la curățat strada? Canalizarea nu e treaba Primăriei, este cedată spre administrare unei alte societăți comerciale!

– Domnule primar mă faceți să vă spun că mințiți cu nerușinare. Cum puteți spune că nu aveți oameni pentru curațenia drumurilor publice? Aveți: plătiți ajutoare sociale etc. Aveți pe cine scoate la muncă în folosul comunității! Spuneți că nu e treaba Primăriei să rezolve cu inundația pe stradă? Păi este! Nu contează că ați externalizat acest serviciu, dumneavoastră faceți oficiul de control al activității acesteia. Dați-le amendă, reziliați contractul. Dar nu vă mai scuzați, deveniți penibil! În 3 luni am avut copilul răcit, din cauza inundațiilor din zonă, aproape o lună. Cine plătește pentru sănătatea lui? Spuneți că ați băgat microbuz săptămâna trecută? Păi… iar mințiți! Că nu a circulat vreunul, sau a fost invizibil și nu l-a văzut careva! Și dacă a fost, cum să aflăm că circulă dacă nu ne informați?

– De ce faceţi atâta caz cu microbuzul? Aici aveţi mai toţi maşini. Nu e aşa de important!

– Este foarte important. Trecând peste faptul că nu suntem aşa de bogaţi precum ne vedeţi dumneavoastră, nu cred că este treaba Primăriei faţă de cum se folosesc oamenii de mijloacele de transport individuale. Ce legătură este între remarca dumneavoastră şi problema pe care o avem?

– Bine. Luni fac ședință de Consiliu, discut asta și public pe Facebook! E bine?

– Vă descalifiți, domnule primar! Asta nu e atitudine de edil, îmi pare rău că vă spun asta de la prima întâlnire!

Păi să nu mă mai votați, domne’! – zice primarul. În apărare îi sare din nou pensionarul devenit important prin funcția de viceprimar: “Domnu’ primar, lăsaţi-l în pace! De ce îl băgaţi în seamă?

Devenisem cantitate neglijabilă. Poate că aşa şi eram în ochii celor doi comunişti mascaţi sub haina administraţiei publice dintr-un serviciu aflat în era democraţiei. Îi ajuta şi faptul că alţi locatari ai zonei treceau şi se uitau nepăsători la dialogul aprins. Erau, scuzaţi-mi comparaţia, precum vitele duse la tăiat: mulţumiţi să scape de satâr, dar să nu se revolte ei!

Am continuat războiul cu primarul…

– Spuneţi că nu aveţi bani să cumpăraţi teren pentru un parc în zonă, pentru un dispensar, pentru…

– Am bani, am 10 miliarde de lei vechi, dar nu îmi dă legea voie să iau. Aici e evaluat la 17 euro, iar oamenii vor 30 de euro pe metrul pătrat!

– Aşa, şi? Aţi auzit de chestia aia cu interesul public, cu expropierea în interes public? Cum puteţi susţine aşa, nonşalant, că nu puteţi face aia, aia, aia… Păi după dumneavoastră e mai bine să uităm că trăim într-o societate ce-şi propune progresul, e mai uşor să rămânem ancoraţi în comunism. Să fim nişte dobitoace de serviciu… Să spunem mereu: NU SE POATE FACE AIA! sau DE CE VREI SĂ FACEM AIA?

– Nu mă jigniţi! – se revoltă edilul!

– Nu vă jignesc. O faceţi singur, crezând că lumea e ignorantă, că dumneavoastră sunteţi argatul, iar restul vitele. Că aşa-i la dumneavoastră, la partid… În fapt aşa-i la toate, nu doar la PSD-ul ce-l reprezentaţi!

Le-am întors spatele reprezentanţilor Primăriei Popeşti – Leordeni şi mi-am continuat drumul spre market. Eram nervos, dezamăgit că trebuie să plătesc rate la bancă şi impozite pentru o casă aflată departe de lumea civilizată. Că cei care ne conduc o fac pentru că au fost puşi acolo de prostime pe principiul “trebuia să votez. Altul nu era, oricum, mai bun!” Am continuat să merg, să încerc să-mi duc gândurile în altă parte. Invariabil mi se întorceau la primar şi la viceprimar. Iar prin minte îmi dădeau ghionturi tot vorbele lui Petre Ţuţea… “Comunistul ştie că e animal, ştie că e raţional şi ştie că e absolut muritor. Dar în felul ăsta, cu toată raţionalitatea lui, între el şi dihor nu e nici o deosebire.”

Păcat, domnule primar Petre Iacob!

12 COMMENTS

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here