Săptămâna trecută am petrecut câteva zile în Poiana Brașov. A fost frumos, mai ales că – pură întâmplare – m-am întâlnit și cu familia unui coleg venit să-și serbeze copilul tocmai în acel colț de țară.

Am ales cea mai cunoscută stațiune de munte din România pentru peisajele pe care le oferă zona, dar și pentru facilitățile pe care renumele ce-l poartă obligă să le ofere. Să nu credeți că lucrurile stau întocmai. Dacă la nivel de peisaje lucrurile sunt fabuloase, restul reprezintă doar o poveste frumos îmbrăcată.

Poiana Brașov, ca și alte locuri din România, își consumă drama la care pare condamnată de câteva decenii. În primul rând infrastructura este la pământ, singurul lucru care pare să funcționeze foarte bine fiind mijlocul de transport în comun – cel care leagă Brașovul de Poiană.

E suficient să-ți alegi un traseu, să-l iei la picior, și ai să vezi problemele. Pădurile sunt pline de resturile de copaci tăiați alandala de drujbele riveranilor, iar prin vâlcele descoperi pârtii de schi abandonate. Da, ați citit bine: administratorii localității se plâng că nu au unde să contruiască pârtii pentru sporturile de iarnă, dar sunt câteva – dotate inclusiv cu telescaun și instalație de nocturnă! – lăsate să putrezească în natură! Apoi intervine marketingul. Este, poate, cel mai important aspect de care trebuie să ții cont atunci când alegi unde să dai banii pentru un concediu.

Sfatul meu este să nu te uiți la numărul de stele afișat de companii pe site-urile de specialitate. Încearcă să găsești pe cineva care a călcat prin hotelul pe care dorești să-l alegi în acest scop! Nu de alta, dar ai putea să descoperi că patru stele sunt, în fapt doar două. Mobila veche, ruptă, prizele care atârnă din pereți, ruiatelevizoarele desprinse dintr-o altă epocă, finisajele bădărane etc sunt doar câteva dintre lucrurile de care te lovești negativ atunci când intri în posesia cheii de la recepție. Problema este că nici nu ai unde să te muți cu cazarea, weekend-urile fiind favoritele românilor în materie de turism!

Schiatul reprezintă o altă mare problemă. Am avut șansa ca perioada în care am petrecut sejurul să aibă parte de zăpadă din belșug. Și, foarte important, vremea a fost blândă, senzațională pentru sporturile de iarnă sau mișcarea pe traseele montane agreate de către autorități. Problema vine atunci când constați că soarele apune, că vrei să rămâi și să te distrezi pe pârtie. În fond, pentru aia ai alocat câteva sute de euro, pentru petrecerea weekend-ului respectiv: să beneficiezi cât mai mult de zăpadă, de aerul de munte! PostavaruEi bine, imediat ce se întunecă, se închid și pârtiile în Poiană. Eu am fost pe Postăvaru, la Capra Neagră, și pe pârtiile de lângă aceasta. Deși au fost prevăzute cu instalații de nocturnă, niciuna nu s-a aprins în momentul în soarele a decis că trebuie să facă, vorba copilului, nani! Nu mai vorbesc despre faptul că varietatea nu există în activitățile sportive pe care adminstratorii le oferă pe pârtie în cursul zilei. Așa că pleci spre cameră sau spre cârciumă.

Atenție mare și aici: e greu să găsești un local în care bunul gust, calitatea mâncării și servirea să nu aibă de suferit. În general predomină chiciul, prețurile nesimțite și servirea după ureche. RoxiDe multe ori ai ghinionul să-ți adoarmă copilul la masă până ce un ospătar se deranjează să-ți ia comanda. Și, să nu vă închipuiți că dă pe spate cu servitul la mese, neputând astfel să onoreze așa cum trebuie relația cu masa la care v-ați așezat. Eu am găsit, într-un final, un local civilizat, pe care vi-l recomand: Roxy’s Garden se numește. Îl găsești imediat ce faci colțul din centru spre Ruia.

Una peste alta a fost superb. Motivul a ținut că, la fel ca majoritatea românilor, am învățat să ne descurcăm în astfel de situații și să profităm la maxim de frumusețea pe care o dau lucrurile mărunte. Dar atunci când tragi linie înțelegi de ce turistul european refuză să îți viziteze locurile ( superbe altfel!), iar stațiunile rămân goale pănă ce vine weekend-ul!

 

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here