Pentru un necunoscător Popești-Leordeni este mai degrabă o anexă a Bucureștiului, decât un oraș care are în scripte peste 25 de mii de suflete. La o cercetare mai atentă, ignorantul descoperă că localitatea are o istorie de aproape o jumătate de mileniu, din 2004 devenind…oraș. Mai mult, stema sa simbolizează puternica credinţă a locuitorilor, culorile reprezentative fiind, și ele, simbol al purităţii, nevinovăţiei, încrederii şi lealităţii. Frumos, nu? În realitate, în scurt timp, dacă lucrurile nu se schimbă…credința locului ar putea să aibă idoli…Cu chip sculptat sau nu, idolul în cauză ar putea deveni Sfânta Corupție!

 

Trebuie să recunosc că niciodată nu m-am văzut parte a acestui loc: nu până în noiembrie 2014. De atunci am devenit o mică piesă din acest puzzle – legat oarecum de copilăria și adolescența mea. Cum? Ei bine, prin sport: Filip Șutru și Iancu Carabageac ( pe care îl consider unul dintre cei mai talentați fotbaliști născuți în România!) fiind idolii orașului de la poalele Dealului Capela ( Rm. Vâlcea). Nu știu câți au au auzit de Carabageac ( Te salut, Iancule!), dar de familia Șutru ( ...Cocor, după alint!) cu siguranță că popeștenii sunt mai mult decât obișnuiți! Nu mă refer aici la numele fotbalistului, ci al unui proeminent personaj din viața urbei, Pavel Șutru – unul dintre oamenii despre care se spune că este un fel de prim-ministru local ( nu luați foc, domnule Șutru. E de bine, atâta timp cât faptele duc la dezvoltarea locului!  😉   ) Așa scrie în fișa postului, nu?

Înainte de a termina cu istoria locului, am să întreb personajul care îmi tot trimite mesaje “dulci” de pe calculatoarele Primăriei dacă a auzit de Iancu Carabageac – om cu siguranță aflat printre cei mai integri pe care i-am cunoscut în viață. Eu fac pariu ( nm. că tot scrie jegosul că-s comentator ratat!) că el, postacul de serviciu din Primărie ( aștept măsurile legale împotriva lui!) nu se apropie nici măcar la jumătatea unghiei de la magicul picior atâng al fostului “decar” ce și-a permis o viață să refuze Steaua, dar cu statuie în Mexic! Om despre care marele Ioan Chirilă ( nici despre ăsta n-ai auzit, nesimțitule (o)…nu cântă manele!), scria în anii ’70, că-i un Montezuma pe dreptunghiul verde… El, “bulgarul” Carabageac ar trebui să fie cetățean de onoare aici – în orașul natal! Tu, funcționarule public…

Hai să lăsăm istoria, sportul, religia și să revenim la zilele noastre.

2002. Un an trecut de aproape două decenii din calendar, un moment de răscruce pentru comuna Popești-Leordeni. De ce spun asta? Ei bine, a fost momentul în care Planul de Urbanism General, întocmit de Urban Proiect, a expirat. Locul i-a fost luat de o altă viziune – care i-a purtat semnătura arhitectului Mircea Lupan.

 

La vremea aia am dimensionat zona ca pe o comună, cu regim de înălțime

Mircea Lupan
Mircea Lupan

pentru construcții corespunzător rangului administrativ. Nu s-a gândit cineva că Popeștiul se va transforma în oraș

 

 

 

Că o fi așa ori nu…nu am de unde să știu. Cert este că la doar doi ani distanță localitatea devine…oraș. Ei, altă Mărie, dar cu aceeași pălărie. Adicătelea zarzavagiii s-au transformat peste noapte în boieri cu acte în regulă, da’ nu au știut ce haine să îmbrace la paradă. … că nu i-a anunțat nimeni!

Cu statut de oraș pregătit pentru cei care urmau să-și treacă locația în buletin, cu atributul major de a fi lipit de București, Popeștiul a devenit țintă importantă pentru amatorii de case de vacanță. Pentru ca oferta imobiliară să prindă viață, a fost aleasă o parte “liberă” de sarcini. Agricultura intrând în istorie, terenul lăsat pârloagă, cu metroul și tramvaiul – puncte care începeau să devină interesante pe hartă, zona de Vest s-a transformat într-un adevărat El Dorado ilfovean.

La început timid, cartierul a prins viață. “Primele obiective construite în această zonă poartă semnătura mea. Arhitectural, mă refer. Este vorba despre o fabrică de încălțăminte și una de climă, ambele înspre metroul de la Dimitrie Leonida, pe Drumul Fermei. Mai târziu am proiectat și două blocuri – cred că au fost primele construcții cu mai multe etaje în zonă. Vreau să vă spun că erau prevăzute cu centrală de bloc – așa cum cere acum Uniunea Europeană -, dispărută între timp pentru că românul iubește centrala individuală” – rememorează arhitectul Lupan primii pași pe care cartierul din Vestul Popeștilor i-a făcut în noua viață. “Tot atunci – spune arhitectul – am desenat și primul drum din zonă: Drumul Fermei. La vremea respectivă, chiar dacă Popești-Leordeni devenise oraș, nu am avut cum să dimensionăm ce urma să se întâmple. Așa că mi s-a părut rezonabil ca pentru câteva case, două blocuri cam ca niște vile, și două fabrici, să proiectez șoseaua la un carobail de 12 metri – minim 11 metri de asfalt lățime – și trotuare. Este adevărat, lucrurile astea nu s-au respectat în timp, nu este vina mea!” Din acest punct a debutat și discuția, amplă, pe care am purtat-o cu arhitectul Mircea Lupan. La finele ei o să descoperiți ce șanse are ( dacă mai are!) orașul ăsta să devină un loc loc civilizat. Nu am să fac referire, în dialog, la aspecte care țin de vechea vatră. Ele reprezintă o poveste cu totul și cu totul separată în acest peisaj. Totul se rezumă doar la cartierul îțit în partea de Vest.

Bună ziua, domnule Lupan. Ovidiu Ciutescu este numele meu, sunt locatarul cu care ați vorbit la ședința din 18 martie, la sediul Consiliului Local ( nm. dialogul acesta s-a purtat telefonic!). Pot să vă rețin câteva minute, să vorbim despre câteva lucruri pe care le-ați exprimat în timpul acelei ședințe?

M.L. : Sigur că da. Vă ascult!

O.C.: Am să încep cu remarca: “s-a încălcat Codul Civil!” Ce ați vrut să spuneți, mai precis?

M.L. : De la Cuza Vodă, și până în prezent, avem un Cod Civil după care ne ghidăm în anumite probleme. Una dintre acestea ține de urbanism. În 2002, când a fost elaborat ultimul PUG, Popești-Leordeni nu era oraș. Indicatorii luați în calcul au fost cu totul alții. Între timp lucrurile s-au schimbat radical: nu poți să fii oraș fără canalizare și fără o alimentare cu apă corespunzătoare. Bașca faptul că, prin schimbarea administrativă, intervin și alți indicatori pe care trebuie să îi iei în calcul: nu mai construiești P+2, construiești P+4 sau P+5. Una este să ai proiecții de înălțime pentru o comună, alta e pentru oraș. Dar treaba e așa: contruiești P+4, atunci ai 15 metri retragere între imobile. Nu cum este acum, la 2 metri… Nu pot să accept să construiești bloc, dar să nu existe locuri de parcare… Blocurile, clădirile înalte, sunt lucruri firești într-un oraș. Ca și canalizarea, dealtfel. Însă nu cum există acum!

O.C.: Și cine a oprit, de exemplu, Administrația Locală să nu dezvolte un sistem de străzi corespunzător, un sistem modern de canalizare etc?

M.L. : Nu pot să vă răspund la această întrebare. Am înțeles că sunteți jurnalist – ca profesie -, faceți cercetări. O să aflați răspunsul! Pot să vă spun doar că sistemul de străzi trebuia restructurat, trebuia realizat altfel. Aici este nevoie de străzi care să poată să primească rețelele edilitare. La cum sunt înghesuite în prezent lucrurile, sarcina devine aproape imposibil de realizat!

O.C.: PUG-ul realizat de dumneavoastră în 2002 a expirat în 2008. Trecuseră deja 6 ani de când Popești-Leordeni devenise oraș… Ce v-a împiedicat să faceți alt PUG? Ați fost foarte acid în ședința din 18 martie. De ce nu ați procedat la fel și în 2008?

M.L. : Păi treaba e simplă: toate lucrurile astea se regăsesc pe hârtie încă de atunci. Problema nu a fost la mine, a fost aici, în Popești-Leordeni. Vedeți dumneavoastră, până prin 2011 s-au tot certat între ei. Primăria și Consiliul Local au stat doar prin tribunale, au fost tot felul de șicane pe care și le-au pus una-alteia cele două instituții. Este notoriu faptul că în Popești-Leordeni PSD și PNL doar s-au certat… Și, uite așa… a trecut timpul, PUG-ul a rămas tot ăl vechi, problemele s-au acutizat. Am ajuns la ce este acum…

O.C.: Totul pare ca o stână fără câini!

M.L. : Nu sunteți departe de adevăr!

O.C.: Orașul se extinde. Sunt puse la bătaie alte 300 de hectare de teren. Ne așteptăm la mai bine sau tot la un haos generalizat?

M.L. : Noul PUG este schițat în mare, iar ce se va construi pe cele 300 de hectare va fi la alte standarde urbanistice. Cel puțin, dacă e să rămânem la ce am pus pe hârtie, așa va fi! Modelul adoptat va fi unul asemănător cu cel întâlnit la ansamblurile de locuințe din Barcelona. Va fi mai mult spațiu verde, parcările se vor realiza doar la subsol. O să fie altceva dacă se va respecta normativul!

 

Popești-Leordeni: proiecție asupra viitorului
Popești-Leordeni: proiecție asupra viitorului

 

O.C.: Dacă se va respecta… pentru că și acum ar fi trebuit să avem spații verzi, parcări, transport local etc. Pe hârtie sunt, dar în realitate lipsesc cu desăvârșie!

M.L. : Uite, treaba asta, cu transportul public, chiar că e vitală. Am și prevăzut, sper să rămână așa, niște străzi cu laturi mai mari – tocmai pentru acest obiectiv. Chestiunea stă în felul următor, dumneavoastră aveți dreptate când susțineți că Popeștiu-Leordeni este orice, numai oraș nu!

O.C.: Și, speranțe mai sunt pentru nebunia din prezent?

M.L. : Păi un parc în acea zonă nu mai au unde să facă. E prevăzut, dar nu pot să spun că se va face într-unul sau în zece ani, unul în partea care urmează să fie introdusă în dezvoltarea urbanistică. Aici, în zona deja construită, ar trebui să respecte normativele în vigoare. Există și acum un Regulament de Urbanism, care stabilește Regulamentul de funcționare… Ar trebui să existe un minim de 5% spații verzi… Măcar atât! Primăria a făcut multe greșeli din 2002 și până astăzi. Una dintre acestea a fost că a acceptat ca între garduri să fie o distanță de doar 8 metri. Dacă scoți de aici și trotuarele, pentru carosabil mai rămân 5 metri. Spuneți, în aceste condiții, unde să mai pui și rețelele utilitare? Este o vină pe care o poartă Primăria, printr-o decizie a HCL

O.C.: Păi avem drumuri de servitute care au stâlpi eletrificați amplasați chiar pe mijlocul lor…

M.L. : Nu sunt drumuri de servitute. majoritatea drumurilor din acest cartier sunt cu regim de indiviziune – aparțin locatarilor din acea zonă. Este o confuzie

La nr 111 Bis, pe Drumul Fermei, stâlpii pentru iluminat sunt amplasați chiar pe mijlocul străzii. Că-i drum de servitute sau în indiviziune...puțin mai contează. Este parte pe care se circulă cu automobile!
La nr 111 Bis, pe Drumul Fermei, stâlpii pentru iluminat sunt amplasați chiar pe mijlocul străzii. Că-i drum de servitute sau în indiviziune…puțin mai contează. Este parte pe care se circulă cu automobile!

care se face, nu știu dacă intenționat. dar e bine să fie lămurită: majoritatea drumurilor nu sunt de servitute! Nu-i încă totul pierdut, dar Primăria trebuie să intervină și să ia măsuri drastice cu dezvoltatorii!

O.C.:  Ați spus că la un parc nu mai putem visa în acest cartier. Cel puțin nu pe arealul în care s-a construit. În actualul PUG este prevăzută posibilitatea dezvoltării unui parc. De ce a fost refuzată ideea?

M.L. : Dumneavoastră credeți că nu am băgat așa ceva? Păi vă spun eu un lucru: când am vrut asta, m-au alergat! Nu au vrut să facă investiții publice. Punct! Le-am spus celor de la Primărie să facă un departament de Achiziții pentru Domeniul Public. Nimeni nu a vrut parcuri. Poate că le-au vrut, dar în stomac! Au vrut sat, păi asta au!

O.C.: Se tot bate monedă pe canalizare. O să avem o canalizare pluvială adecvată?

M.L. : Atunci când am proiectat cele două fabrici, am luat în calcul canalizarea apelor pluviale. Pentru că am avut o relație personală foarte bună cu cei de la IMGB, am folosit reațeaua lor de canalizare. Era una foarte bună. Știm și acum, știam și atunci că singura rețea gravitațională – făcută după normativ – este cea de la Apanova. Am vrut să mă leg la rețeaua lor încă de atunci, dar costurile erau enorme. Cea mai apropiată gură de legătură era spre Metalurgiei, la o stație de autobuz distanță. Nimic nu justifica o așa investiție pentru două fabrici puse în câmp. Legat de viitorul acestei probleme, există șanse pentru a se rezolva, pentru a intra într-o normalitate. Vă spun doar că studiile erau necesare încă de la început. Noi, arhitecții, inginerii, am spus încă de la început primăriei că este imperios necesar un masterplan pentru canalizare. Noi am spus, noi am auzit!

O.C.: Care ar fi concluzia pe care să o transmit locuitorilor din partea de Vest a orașului Popești-Leordeni?

M.L. : În afară de Sodoma și Gomora nu știm altceva să facem!

 

Dialogul acesta a fost purtat pe 20 martie. La două zile distanță, în urma unui nefericit eveniment – în care s-a dovedit a fi implicată chiar Primăria Popești-Leordeni ( despre care am vorbit în articolul Petre Iacob zice că nu-i omul negru al Popeștilor. Și-a dat cuvântul că un lucru nu se va mai întâmpla. Să te vedem, domnule! ), am dialogat și cu primarul Petre Iacob. Vă spuneam, încă de ieri, că discuția s-a întins pe durata a aproximativ 40 de minute, că a avut de toate: de la chestiuni amuzante, până la ridicări de ton și promisiuni. Printre cele mai importante lucruri, pe care primarul și-a dat cuvântul că le face, este acela că în Popești-Leordeni nu se vor mai acorda autorizații de construcție pentru blocuri lângă case. Cel puțin nu după criteriile haotice din prezent!

Nu au fost singurele chestiuni pe care primarul nostru a încercat să mă convingă că le va realiza. “Cred că ați văzut că sunt străzi pe care se lucrează intens. Pe unele facem asfaltare, pe altele canalizare. Vă cer maxim 7 luni din viață. Promit că nu o să mai aveți inundații pe Drumul Fermei. O să se termine investiția din Solstițiului. O să vedeți că va fi altfel. Da, aveți dreptate, nu aveți parcuri în acel cartier, nu aveți școală…nu aveți nimic. Dar nu mi le mai puneți mie pe toate în cârcă. Nu mă fac eu vinovat pentru toate relele din acest oraș. Majoritatea așa au fost preluate” – s-a justificat Petre Iacob. Discuția a fost mult mai amplă, a cuprins chiar și lucruri pe care nu am să le redau ( nm. Domnule primar, nu tot ce aud și public. Am pretenția că onoarea e mai presus decât toți banii de-i are omul în buzunar!). Ce nu am priceput este cu totul altceva: de ce crede Petre Iacob că am ceva cu el. De ce crede că a arăta problemele orașului, reprezintă o problemă pe care să o ia personal. Nu, tot ce arăt, tot strigătul de nemulțumire care vine din acest cartier ( în care și-au găsit adăpost 20 de mii de suflete – chiar dacă doar un sfert au mutație aici!) este la adresa a tot ce s-a întâmplat în ultimii 10 ani. Iar lumea s-a săturat de promisiuni deșarte, de lucruri care s-au rezolvat doar în interes personal.

Un singur lucru mai am de spus astăzi: oamenii sunt dispuși să aștepte și aceste 7 luni ( asta nu presupune că vor fi luni în care buzele ne vor fi cusute cu ață!). Unde au stat 10 ani, mai rabdă câteva luni. dar apoi, dacă nu se întâmplă minunea… să nu vă mirați dacă vedeți “un alt 1907“. Nu de alta, dar tot trăim la țară!

 

 

 

 

 

 

 

 

13 COMMENTS

  1. Interesant cum aud peste tot drumurile apartin locatarilor. Spuneti-mi si mie ce om normal la cap vrea sa aiba drum in proprietate, ca sa ce ? sa-l asfalteze singur si sa-l dezapezesca iarna ? Pai impozitul la primarie pt ce naiba il mai platesc ? Eu zic sa impartiti si drumul fermei la locatari si asa sunt destule blocuri lipite de strada. Ce mai aveti de dat la locatari sa ia in grija ? Poate sa-si faca si trotuare cine vrea, nu ?
    Citisem in alt articol ca strada drumul fermei are trotuar. 5m lungime de colo – colo nu inseamna trotuar.

    Legat de vitezomanii care circula nu stiu ce e de facut. Daca era o strada normala cu benzi duble cu trotuare late si treceri de pietoni era ok, dar cum nu e prevazuta cu trotuare si lumea merge pe strada, e si normal sa te deranjeze cand trece unu cu masina pe langa tine. Anul trecut ieseam in berceni ca turbam sa trec peste 12 limitatoare de viteza, acuma ies in oltenitei ca turbez sa trec prin transeele dinspre berceni si tot asa.

  2. Domnule Ciutescu, vreau doar sa va multumesc pentru inversunarea cu care luptati pentru a vedea niste chestiuni vitale, absolut necesare pentru un trai civilizat. In numele meu si a altora ca mine, care din comoditate, defetism, lipsa de timp sau de curaj, sau orice alte asemenea scuze, nu suntem la fel de implicati ca dumneavoastra, vreaus a va spun un sincer “Multumesc!”. Sper sa ne desteptam mai multi si sa inundam primaria cu reclamatii, petitii si sesizari

  3. The mayor said: “Nu mă fac eu vinovat pentru toate relele din acest oraș. Majoritatea așa au fost preluate”. Nu domnule primar, ne referim la AC-urile pe care le-ati dat dupa “ungerea” in scaun, despre acceptarea continutului-cadru al documentatiilor tehnice ale unor anumite AC-uri date cu incalcarea flagranta a legii si astfel ati nenorocit 30-40 de familii, cu subiect si predicat: delenda bistro cafe est.

  4. Cocorul ala are pe fratiorul mai mic Toma, un psd-ist notoriu, consilier la Ontanu ala de la sectorul 2 de ani dinainte de anul 2000.

    • Foarte interesant despre ambii Sutri trateaza un articol din evz datat 20.02.2010…iar Toma nu este consilier la sector 2, este secretar. Ambii frati sunt superrevolutionari din ’89 (au spart cu pietre geamul primariei si au furat o stampila?!); mai grav este ca in timpul mandatului de primar al lui Toma, pur si simplu din senin, a ars toata arhiva si astfel reconstituirea dreptului de proprietate sa dus sulii de puflet!

  5. si in cele 7 luni rezolvam… tot ?
    Dar sa incepem cu dreptul de data asta ! Putem incepe desigur cu Drumul Fermei si apoi cu drumurile ce duc spre metrou mai facil…
    De ce alte investitii in zona sunteti informat Domnule Ciutescu ? (vorbim de un viitor rezonabil fireste).

  6. Scuze… BUNA SEARA desigur !
    Sunt un viitor “consatean” de pe Drumul Fermei si sunt bucuros ca am aflat de acest blog, de aceste postari .
    Felicitari autorului si … sa fim constructivi impreuna ! (ca de coruptie suntem satui cred).

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here