Pro Tv a informat românul, în jurnalul din 16 august, despre ideile de vacanță pentru zilele în care nu poate face plajă. Ironia este că segmentul pe care au marșat foștii colegi de breaslă taman ce l-am vizitat în perioada 8-16 august. Să vedem ce am constatat fiecare…

Înarmați cu bune intenții (îi cred pe cuvânt!) proteviștii au purces într-un tur de forță printre punctele ce pot fi repere pentru turist în zona litoralului românesc. La prima vedere, sugestia jurnaliștilor este excelentă, mai ales pentru zilele (precum cea de astăzi) în care soarele refuză să iasă dintre nori și plaja rămâne pustie.

Ei bine, în periplul lor, știriștii amintitți au văzut totul în roz. Privindu-i, mi-o și închipuiam pe Nuți Udrea cum ne poleiește țara cu aur și ne ascunde jegul sub preșul de la usă… pardon, graniță!

Astfel am aflat că cetățile din zona litoralului românesc sunt bine conservate și atrag turiștii precum un magnet. Restaurantele de la Jurilovca și Gura Portiței au prețuri decente, iar o călătorie cu barca (între cele două puncte) este extrem de facilă, dar și incredibil de frumoasă. De asemenea, sectorul micilor hotelieri este foarte bine pus la punct, iar plajele virgine mustesc de civilizație!

Revenind la oile mele, concediul cel mare din vara asta am ales să îl fac în comuna Corbu. De ce acolo? Să zicem că trăiesc nostalgia Vămii Vechi din anii ’80-’90. Ei bine, dacă la nivel de cazare lucrurile sunt decente (pentru că patronii de semipensiuni încearcă să îți facă șederea cât mai confortabilă), la capitolul administrare plajă și alte facilități lucrurile sunt scăpate de sub control: în zona Corbu, buha s-a dus și țugulanul a venit cu penisul scos pe nisip. De ce? Păi dacă are organ, de ce să nu își etaleze dobitocul boxa cu decibeli pe plajă? De ce să nu facă focul (tot pe plaja care e biosferă protejată!) sau să își plimbe pudelul fără să strângă căcații lăsați în urmă? Firește, există echipaje de Poliție care își plimbă roțile mașinilor pe traseu, dar nimeni nu se sinchisește să vadă ce se întâmplă acolo unde contează. Nu-i suficient că ard gazul printre lanurile de porumb și de floarea soarelui și deranjează praful de pe macadam? Nu mai pun la socoteală că pompierii stau 24 h la locul faptei, dar se fac că plouă atunci când văd astfel de aberații (ar putea foarte bine să anunțe Poliția etc!).

Colț de Rai la Pensiunea La Turturica

Servirea în cârciumi este de o calitate jenantă și la prețuri care nu justifică efortul pe care dobitocul îl face pentru a le trece pragul. Singura oază de lumină o constituie băieții care au inventat conceptul “Un Bar”. Acolo găsești băutură de calitate la prețuri de cartier de București (mâncarea nu am apucat să o testez), te poți bucura de un festival de film de scurt metraj, precum și de concerte susținute (de două- trei ori/săptămână) de trupe bunicele: Paraziții sau Șue Paparude îs exemple elocvente…

Hai să ies din tiparul Corbu și să merg pe urmele Pro Tv…

Harta cetăților din zona litoralului românesc

Gașca cu care am fost a hotărât să dăm o tură la Gura Portiței. Așa că am ajuns la Jurilovca, loc din care am zis că luăm vaporașul spre locația pusă pe țintarul zilei. Nu a meritat de efortul! De ce? Păi prețul cerut de barcagiii autorizați este de 100 de lei/cap de vită furajată, iar la “taximetriștii navali la negru” de doar 70 de lei. “Păi vă plimb 20 de minute cu barca și vă aduc și înapoi de acolo” – îți explică pe un ton ton doct un șmecheraș pe post de dresor de fraieri, numai buni de legănat pe ape. Așa că s-a dus dracu și și rezonul de care amintiră băieții din Pache Protopopescu, când veni vorba despre datul uța, uța cu bărcuța.

Clădirea în care ar trebui să ființeze Muzeul Cetății Argamum. Pentru ridicarea ei s-au cheltuit nu mai puțin decât 135 de mii de EURO!

Ne-am pus în cur și am zis să cătăm obiective turistice de interes. “Sunt muzee și cetăți în zonă ca la balamuc” – ne-am încurajat între noi. Așa că am cătat de ne-am plictisit și tot n-am gaăsit mare lucru pe goagăl. Noroc cu un indicator stingher, la colț de stradă, care ne-a îndrumat spre cetatea Argamum. Întinsă pe 100 de ha, cea mai veche așezare fortificată atestată în acest colț de Românie, este un imens deal acoperit cu pământ și câteva pietre scoase să vadă soarele. Ah, mai e la baza dealului un Muzeu al Cetății, făcut pe fonduri europene: o clădire pe care o ridici cam cu 20-25 de mii de euroi, dar care i-a costat pe cei de la Ministerul Culturii nu mai puțin de 135 de mii de EURO!!! Să mai pun la socoteală că în interior poți vedea expuse doar niște picturi abstracte, nicidecum vreun artefact care ține de scopul pentru care a fost ridicată? Mai vreți să vorbim despre vreun indicator sau panou care să conțină informații? Trăiască Goagâl. Te ajută să afli că Cetatea-oraș fu ridicată în jurul anului 500 î.e.n. de către argonauții care puseseră mâna pe lâna din aur!

Fântânile ridicate de către romani au fost transformate de către turiști în pubele!

Să mergem și mai departe pentru că am dat talpă mașinilor spre cunoscuta Histria. Aici plătești câte 1o lei pentru a vizita cetatea și alți 10 lei pentru a accede în Muzeul dedicat edificiului istoric. De la doamna care rupe bilete la intrare afli că “aici se sapă din 1928, dar au fost decopertate doar 7 din cele 70 de hectare”. Asta e: până când o coborî Sf Așteaptă pe pământ, om reuși noi să decopertăm întreaga suprafață. Între zidurile scoase din maldărele de pământ găsim di tâtii…Inclusiv celebrele PET-uri de apă sau cutii de cola și bere. În Muzeu dai de lucruri fără prea mare valoare istorică. “Ce e important a ajuns la Muzeul din Constanța” – explică o altă doamnă care se ocupă de paza obiectivului!

Adamclisi: pe acest panou turistul ar trebui să găsească toate informațiile de care are nevoie atunci când vizitează edificiul istoric!

Căpoși din fire, ne-am zis să mai vedem încă o cetate, din cele 28 care se află înșirate în zona litoralului românesc. Așa am ajuns și la Adamclisi. Altă varză împachetată a la românica: panourile de ghidaj sunt imposibil de citit, iar ghizii lipsesc cu desăvârșire. În schimb, poți să vezi la liber cum își fac ciobanii masaj moldovenesc de-a binelea. Sunteți curioși cum e asta? Ei bine, se încinde câte o luptă pe viață și pe moarte cu bâtele din dotare. La final, măcar unul rămâne lat, iar ceilalți își urlă triumful. Belea istorie, adusă în epoca omului modern… Mausoleul din apropiere (făcut tot pe fonduri europene!) este un fake 100%, iar banii pentru vizită îi plătești fix ca să te plimbi 5 minute pe aleia umbrită de până la el. Resturile splendidului edificiu istoric le-am găsit în muzeul din sat (am dat de el din greșeală, rătăcind un pic drumul spre cetate!).

Să mai zic că un popas la orice restaurant din traseu presupune o imensă gaură în buget? Pentru cine nu crede, lansez provocarea de a păpa la cherhanaua de la Cetatea Histria (să își pregătească cam 300 de lei pentru 3 persoane și să nu aibă așteptări simandoicale). Ca punct forte, au un cozonac tras prin lapte și asezonat cu înghețată BELEA de bun!

Uite așa s-a dus o zi în care nu s-a putut face plajă, în care am sperat să-mi încarc ochiul și sufletul cu informații despre istoria țării mele. Să mă simt mândru că-s român! Finalul a fost diametral opus concluziilor la care a ajuns Pro Tv-ul. Nu contest, poate am avut vederea pupăzată și mintea înțețoșată, crezând că realitatea este aia pe care o am în fața retinei și nu una pe care să mi-o închipui strict după imaginația jurnalistului sau al interesului pe care îl reprezintă.

Nu plecați din România: vă surprinde oricând!

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here