România se mândrește cu cei 30 de mii de copii care au umplut tribunele arenei naționale și au încurajat reprezentativa țării în duelul cu Norvegia.  Este adevărat, atmosfera a fost senzațională, chit că scorul final i-a dezamăgit pe micuții suporteri. Din spatele arenei lucrurile nu s-au văzut cu strălucirea din interior. Ba, au scârțâit destul de tare…

Cercetașii României au depalsat un contingent de 76 de persoane (69 de copii) la Arena Națională. Pentru asta au făcut diligențe și au pus întrebări, firești, asupra modului în care vor avea acces în stadion și cum se vor deplasa înapoi spre case.

După lungi parlamentări, am reușit să obținem prelungirea transportului terestru și subteran până la ora 01.00. ne-am bucurat și ne-am șoptit în barbă că totul va fi bine…

Din păcate, haosul organizatoric a fost la el acasă. Drumul dinspre Piața Muncii până la arenă a fost infernal: circulația nu a fost oprită stradal (nu îmi amintesc ca la vreo demonstrație, a vreunui partid, să nu se întâmple așa ceva), puhoiul de copii care s-au înghesuit pe trotuare făcând sarcina însoțitorilor aproape imposibilă. La arenă, intrarea în incintă s-a realizat după cum a crezut de cuviință fiecare steward: unii ne-au pus să dăm biletele în mâna fiecărui copil, alții să le grupăm și apoi să le scaneze lșa grămadă. Din asta au rezultat timpi pierduți și o grămadă de nervi din partea celor care stăteau la coadă, să pătrundă spre sectoarele rezervate.

Ei sunt cercetașii pe care METROREX i-a lasat în voia sorții imediat după meciul dintre România -Norvegia!

Nici la capitolul distribuire de apă, suc și dulciuri nu s-a întâmplat altfel. Au fost deschise puncte de livrare numai pe inelul I. Explicația celor care au îndeplinit sarcina a fost simplă: “ni s-a transmis că peluzele nu vor fi deschise decât pe acest inel și ne-am organizat ca atare. Ne-a surprins modul în care v-au dat acces spre alte zone”.

Meciul a fost un adevărat regal pentru juniori: au cântat imnul, au aplaudat și au suferit alături de cei cu care împărtășeau emoțiile la nivelul gazonului. “Mi-au dat lacrimile atunci când copiii au cântat imnul” – mi-a transmis un prieten, care a văzut jocul din fața televizorului…

Plecarea spre case a însemnat cea mai mare provocare de care am avut parte în 50 de ani de viață: trotuare super aglomerate, îmbrânceli, popasuri dese pentru a face prezența la nivelul grupului. În jurul orei 00.05 am reușit să ajungem la metrou. Cu toate eforturile depuse, am constatat că din grup lipsesc două persoane. O parte dintre lideri am decis să ducă copiii acasă, restul am rămas pentru a recupera cercetașii din custodia Poliției (cărora le mulțumesc pentru modul în care au gestionat situația!).

Din păcate, la ora 00.15 minute accesul la linia de metrou ne-a fost refuzat: ” Nu mai pleacă niciun tren din stații la ora asta. Cine a intrat pe peron, folosește metroul, dar nu mai puteți intra” – ni s-a explicat de către o doamnă refuzul de a folosi un mijloc de transport care trebuia să circule până la ora 01.00!

Cum nici STB-ul nu mai derula operațiuni de transport, am chemat părinții să ne ajute cu transportul cercetașilor. Pe acest fond, i-am trimis un sms primarului general al Capitalei, Gabriela Firea: “Bună seara. Este mirific: la ora 00.15 minute nu am mai fost lăsați să intrăm cu copii la metrou. Să aveți o seară bună!

Dimineața mi s-a părut de bun simț să vorbesc cu reprezentații PMB, să le dau un feedback al celor care s-au produs. Am dialogat cu consilierul doamnei Firea, Simona Butacu. Ce a reușit să priceapă în cauză? “Sunteți singurul nemulțumit. Avem e-amail-urile pline de feedback-uri pozitive. Cum să îi dați mesaj unei doamne la ora aia? trebuia să mă sunați pe mine! Și FRF ne-a spus că ați fost singurul recalcitrant… Stau la vatra Luminoasă și până la 00.30 a circulat STB-ul. Meciul s-a terminat la 11.45...”

Mă scuzați domnă consilier pentru că mi-am permis să vă deranjez cealaltă doamnă, dar ea este Primar General al unei Metropole, București pe numele ei. În aceste condiții, la un asemenea eveniment… chiar nu prea se doarme: ești în alertă pentru că orice se poate întâmpla. Și, vrei sau nu, mă reprezinți și pe mine, cetățeanul căruia îi ceri votul o dată la 4 ani!

Cât îi privește pe domnii și doamnele de la FRF… Am fost recalcitrant? Cu ce, stimabililor: am pus întrebări normale, iar voi ați dat din umeri! Vă invit să citim împreună lucrurile cu care v-am deranjat din băutul cafelei și țopăit în jurul lui Burleanu, că bătem (în sfârșit!) un record mondial: de audiență, ce-i drept!

Asta vă deranjează, faptul că niște nebuni frumoși ai marilor arene își cer dreptul la informare, organizare și civilizație? Dacă așa ceva se traduce prin a fi eu (ca reprezentant al unui grup de copii) recalcitrant sau nesuimțit…, chiar că mă lasă fără replică!

O parte din dialogul purtat cu Maria Ceaușilă, reprezentantul FRF. Discuția se poate regăși și pe comunicarea oficială cu respectiva instituție!

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here